Review: Memoriile unui motan călător de Hiro Arikawa

Bună ziua!

Astăzi o să vă vorbesc despre o carte citită recent. E prima carte pe care o citesc scrisă de un autor japonez. Ea se numește Memoriile unui motan călător.

dav

Această carte e primită în dar și m-a încântat titlul pentru că și eu am în casă doi motani adoptați și îmi fac zilele mai frumoase și mă încăntă cu năzbâtiile lor. Asa că am pornit încrezătoare să o citesc.

Este o lectură ușoară care te încântă dar oarecum e și puțin tristă.

Motanul despre care se vorbeste în carte e un motan vagabond găsit și adoptat de Satoru Miyawaki. Acesta găsește motanul dormind pe mașina sa dar îl adoptă atunci când acesta e lovit de o mașină și are nevoie disperată de ajutor. Acesta îl botează Nana, ce înseamna cifra 7 în japoneză, datorită cozii sale în forma cifrei 7.

Ei petrec cinci ani minunați împreună pănă când Satoru nu îl mai poate păstra pe Nana și decide să le scrie prietenilor săi de prin Japonia dacă îl pot adopta pe Nana. Așa cei doi, Satoru și Nana pornesc într-o călătorie lungă prin Japonia în dubița argintie care odată a fost casa lui Nana. Astfel ei trec prin diferite aventuri care mi se pare că au scopul de a-i apropia și mai mult pe cei doi. Satoru se simte totuși trist că se desparte de Nana iar Nana vrea să rămână alături de el și spune preferă să se reîntoarcă din nou pe străzi decăt să se ducă la altcineva și să-și părăsească stăpânul.

Cartea e împărțătă in 4 capitole, fiecare capitol reprezentănd o parte a calatoriei, la unii dintre prietenii lui Satoru.

dav

Binențeles există și un epilog unde Nana ne explică ce se întâmplă până la final.

Cartea e povestită atât prin Satoru dar și a diferitelor personaje dar și a lui Nana care se dovedește un pisoi cu multă vână și cu un simt al umorului deosebit.

Cartea e o sagă și deși pe alocuri e tristă ea ne aduce bucurie prin prietenia care se leagă între Nana și Satoru și devotamentul pisicului pentru stăpănul său. În carte de fapt se vorbește mai mult despre prietenie, despre prietenii lui Satoru Miyawaki care sunt gata să-l ajute la anaghie.

Până la urmă Nana nu se adaptează la niciun prieten al lui Satoru și decide să rămână lângă acesta pănă la ultima suflare chiar dacă e nevoit să se întoarcă iar pe străzi iar pe urmă e adoptat de mătușa care l-a crescut pe Satoru, Noriko.

A fost o carte ușoară cu nu mai mult de 253 de pagini și este tipărită de Humanitas fiction aparținănd colecției Raftul Denisei.

Voi ați citit această carte?

O zi frumoasă!

11 gânduri despre „Review: Memoriile unui motan călător de Hiro Arikawa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s