Review Dincolo de stele de Kristin Hannah

Bună ziua!

Astăzi o să vă vorbesc despre ultima carte citită de mine Dincolo de stele de Kristin Hannah. Aceasta nu e prima carte citită de această autoare ci Un nou început care mi-a plăcut foarte mult. De fapt această carte e o continuare a altui roman a acestei scriitoare, Aleea cu licurici, pe care eu nu am citit-o dar eu zic că am înțeles foarte bine această carte. Așa că nu o să vă vorbesc foarte mult despre această carte vă las mai bine să o savurați voi.

Eroina principală, ca să îi zic așa este Tully Hart o femeie cu ambiții mari, fostă prezentatoare Tv, dar aceasta este bântuită de un trecut dureros. Prietena sa Kate care a ajutat-o să depășească mereu momentele grele moare, iar Tully trebuie să-și păstreze promisiunea care i-a făcut-o acesteia pe patul de moarte. Tully trebuie să aibă grijă de cei trei copii ai prietenei ei cele mai bune Kate. În schimb ea nu știe ce inseamnă asta deoarece nu are copii, ea s-a axat mai mult pe carieră. Partea dificilă este că fiica răposatei, este o adolescentă cu probleme destul de mari, iar ea nu prea știe cum să îi facă față deși își dorește să o ajute.

Tully ajunge și ea să aibă probleme după ce își pierde și sluja pe lângă cea mai bună prietenă iar în urma acestor evenimente devine dependentă de bautură și de pastile pentru depresie. Așa ajunge să aibă un accident teribil ce o aduce în stare de comă. Astfel apare în viața mama ei, care de altfel a părăsit-o de mai multe ori în viată, fiind și ea o femeie cu anumite probleme. Dar acum a renunțat la trecutul ei tumultos și e gata să aibă grijă de fiica ei și să-i devăluie anumite lucruri din trecutul ei. Acest lucru devine foarte important și pare să le aducă pe cele două împreună dar mai este cineva care se schimbă și vrea să fie aproapte de ea, fiica celei mai bune prietene ale sale , Marah care de asemenea se desprinde de trecut și se schimbă.

Pe mine finalul nu prea m-a prins deci vă las pe voi să-l descoperiți.

Acest roman este un roman emoționant despre iubire, maternitate, pierdere și noi începuturi. Acedst roman Dincolo de stele ține să ne spună că acolo unde e viață există și speranță dar și schimbare, iertare și iubire.

Pe mine această carte m-a ținut în suspans și abia așteptam să dau pagina să văd ce se întâmplă.

Voi ați citit această carte?

O zi frumoasă!

Review Pământ american de Jeanine Cummins

Bună ziua!

Astăzi o să vă vorbesc despre o carte Pământ american de Jeanine Cummins. Această carte este una dintre cele mai controversate cărți și am primit-o la o comandă pe care am facut-o pe http://www.litera.ro.

Este o carte stufoasă de 500 și puțin de pagini dar pe care am citit-o foarte repede și cu plăcere. Pot spune că toată cartea m-a ținut cu sufletul la gură.

Eroina cărții Lydia Perez este din orașul mexican Acapulco și este căsătorită cu jurnalistul Sebastian Perez cu care are și un băiețel pe nume Luca, în vărstă de 8 ani. Aceasta își câștigă existența având o mică librărie. În schimb în oraș începe să-și facă simțită prezența cartelurilor.

Într-o zi vine în librărie un bărbat, pe nume Javier care cumpără niște cărți dragi Lydiei, dar ceea ce ea incă nu știe este că acest bărbat erudit și fermecător este liderul unui nou cartel al drogurilor din oraș .Viața i se va schimba radical după ce soțul ei publică un articol despre acesta, unde vorbește fără ocolișuri despre ceea ce face acesta.

La o petrecere în familie, viața i se va schimba radical Lydiei, fiindcă aproape toată familia îi va fi asasinată de banda lui Javier. Astfel ea se hotărăște să fugă în nord cu fiul ei , Luca singurul supraviețuitor.

Aceasta e nevoită să fugă rapid doar cu hainele de pe ea și se interesează că singura cale de a ajunge în nord este cu celerul tren La Bestia, dar acesta nu e cel mai sigur mod de a călători. Această La Bestia este un tren de marfă pe care migranții îl folosesc ilegal ….plus că trebuie să fie atenți cu cine sau lângă cine călătoresc deoarece se poate ca oamenii lui Javier să fie pe urmele ei. De altfel nici drumul nu este sigur noapte trebuind să coboare după tren și să caute adăpost și hrană. Astfel ajunge să cunoască diferite personaje; mai ales două surori indience care îi va ajuta pe tot parcursul călătoriei chiar și după. Pe drum cunosc teroarea, deznădejdea dar ceea ce e important e că nu își pierd curajul și ajung să își atingă țelul.

Spre sfărșitul călătoriei ea află că a fost urmărită indeaproape dar cu ajutorul surorilor ce știu un ghid ajung să treacă frontiera și să scape de urmăritori.

Este un roman intens, care cum am mai spus te ține cu sufletul la gură.

Este scris cu o măiestrie deosebită, este un roman sfășietor și cu o încărcătură profundă, este o carte care te marchează și te schimbă, aș putea spune că e unul dintre cele mai importante romane actuale.

Kristin Hannah afirmă:” Relevant, puternic, extraordinar. Un amestec remarcabil de bucurie, teroare, impregnant la tot pasul de forța regenerativă a iubirii materne și de capacitatea nesfărșită a ființei umane de a nădăjdui.”

Eu una nu știu dacă aș fi luat o asemenea carte dar mă bucur că am primit-o cadou…..mi-a schimbat un pic percepția asupra lumii și m-a emoționat profund și mă bucur că am citit-o.

Voi ați citit Pământ american de Jeanine Cummins? Dacă nu vă recomand cu drag!

O zi frumoasă!

Review: Memoriile unui motan călător de Hiro Arikawa

Bună ziua!

Astăzi o să vă vorbesc despre o carte citită recent. E prima carte pe care o citesc scrisă de un autor japonez. Ea se numește Memoriile unui motan călător.

dav

Această carte e primită în dar și m-a încântat titlul pentru că și eu am în casă doi motani adoptați și îmi fac zilele mai frumoase și mă încăntă cu năzbâtiile lor. Asa că am pornit încrezătoare să o citesc.

Este o lectură ușoară care te încântă dar oarecum e și puțin tristă.

Motanul despre care se vorbeste în carte e un motan vagabond găsit și adoptat de Satoru Miyawaki. Acesta găsește motanul dormind pe mașina sa dar îl adoptă atunci când acesta e lovit de o mașină și are nevoie disperată de ajutor. Acesta îl botează Nana, ce înseamna cifra 7 în japoneză, datorită cozii sale în forma cifrei 7.

Ei petrec cinci ani minunați împreună pănă când Satoru nu îl mai poate păstra pe Nana și decide să le scrie prietenilor săi de prin Japonia dacă îl pot adopta pe Nana. Așa cei doi, Satoru și Nana pornesc într-o călătorie lungă prin Japonia în dubița argintie care odată a fost casa lui Nana. Astfel ei trec prin diferite aventuri care mi se pare că au scopul de a-i apropia și mai mult pe cei doi. Satoru se simte totuși trist că se desparte de Nana iar Nana vrea să rămână alături de el și spune preferă să se reîntoarcă din nou pe străzi decăt să se ducă la altcineva și să-și părăsească stăpânul.

Cartea e împărțătă in 4 capitole, fiecare capitol reprezentănd o parte a calatoriei, la unii dintre prietenii lui Satoru.

dav

Binențeles există și un epilog unde Nana ne explică ce se întâmplă până la final.

Cartea e povestită atât prin Satoru dar și a diferitelor personaje dar și a lui Nana care se dovedește un pisoi cu multă vână și cu un simt al umorului deosebit.

Cartea e o sagă și deși pe alocuri e tristă ea ne aduce bucurie prin prietenia care se leagă între Nana și Satoru și devotamentul pisicului pentru stăpănul său. În carte de fapt se vorbește mai mult despre prietenie, despre prietenii lui Satoru Miyawaki care sunt gata să-l ajute la anaghie.

Până la urmă Nana nu se adaptează la niciun prieten al lui Satoru și decide să rămână lângă acesta pănă la ultima suflare chiar dacă e nevoit să se întoarcă iar pe străzi iar pe urmă e adoptat de mătușa care l-a crescut pe Satoru, Noriko.

A fost o carte ușoară cu nu mai mult de 253 de pagini și este tipărită de Humanitas fiction aparținănd colecției Raftul Denisei.

Voi ați citit această carte?

O zi frumoasă!

Silver Bay de Jojo Moyes

Buna ziua!!

AStăzi o să vă vorbesc de o carte primită cadou de la Libris atunci când am făcut comandă de alte cărți. Cartea despre care vă vorbesc astăzi se numește Silver Bay de Jojo Moyes.

rbt

Povestea se desfăsoară în Australia într-un golfuleț nu foarte populat Silver Bay. Aici este vorba despre o femeie numită Liza care se refugiază aici, la mătușa lor Katheleen cu fiica ei Hannah.

Ele se refugiază aici din cauza fostei sale familii mai exact a fostului soț cu care nu a avut o viață bună și despre care crede că e mort.

Acum în viața lor apare un bărbat pe nume Mike care vrea să cumpere locul pensiunii pentru a o transforma într-un resort de lux.

Problema e că viețile li se dă peste cap, mai ales că Mike nu le spune de la început intențiile sale.

Eroina noastră se îndrăgostește de Mike și Mike de ea dar le e greu să-și recunoască sentimentele mai ales că fiecare are o viață complicată.

Mike este logodit și nu le spune de la început adevăratele sale intenții iar Liza trăiește cu gândul că fostul soț și celălalt copil al ei este mort. Liza trăiește cu gândul că este vina ei pentru cele petrecute.

Cartea te ține cu sufletul la gură, și te duce pe diferite piste dar la deznodământ eu una nu neapărat că nu m-am așteptat dar descoperirile care se fac m-au șocat.

Pe parcurs amundoi își recunosc sentimentele, Mike renunță la slujba sa și vine înapoi în Silver Bay pentru a fi alături de săteni și de Liza și Hannah.

Cu ajutorul lui Mike, Liza află că fostul său soț trăiește la fel și fata ei și totul a fost o înscenare.

Pănă la urmă și pensiunea este salvată șă aș putea spune că totul e bine când se termină cu bine.

Mike și Liza rămân binențeles împreună, fericiți alături de copii lui Liza.

Eu una vă recomand cu drag această carte!!

Mi se pare o carte cu o poveste de dragoste fascinantă, care te emoționează și te ține în suspans pănâ la ultimele pagini.

Și ce poate fi mai frumos în această perioadă când viețile ne-au fost date peste cap de situația actuală decât să ne delectăm cu o carte.

P.S:Și chiar dacă în lume situația este care este eu zic să fim optimiști și să ne găsim lucruri de făcut acasă care să ne țină ocupați pentru că sunt sigură că această situație cu covid -19 va trece și va trece mai repede dacă facem ceea ce ne place.

Cum să învingi grijile și stresul de Dale Carnegie

Bună ziua!!

Acum ne aflăm într-o perioadă destul de dificilă și trebuie să stăm în casă….și ce să facem acasă ca să ne omorâm timpul….să citim. Eu una asta fac , bine pe lângă alte lucruri. Așa că astăzi o să vă vorbesc despre o carte de dezvoltare personală „Cum să învingi grijile și stresul” de Dale Carnegie pe care am citit-o recent.

Cum să învingem grijile și stresul, Dale Carnegie
Fotografie personală

Eu una în ultimul timp sunt pasionată de dezvoltare personală și binențeles încerc să mă documentez cât pot de mult iar această carte nu e singura pe care am citit-o.

Cum să învingi grijile și stresul de Dale Carnegie

Acest autor american este foarte bine cunoscut pentru cărțile de dezvoltare personală.

Eu am ales să citesc deocamdată doar „Cum să învingi grijile și stresul”.

Cum să învingi grijile și stresul, Dale Carnegie
Fotografie personală

Cartea mi se pare adresată mai mult persoanelor care au poziții înalte în multinaționale dar și oamenilor de rând.

Cel mai mult îmi place citatul de la începutul cărții: „Atunci când ai de înfruntat o problemă, întreabă-te: care este situația cea mai rea care se poate întâmpla? Apoi pregătește-te să o accepți. Apoi începe să îmbunătățești situația cea mai rea.” Acest citat mi se pare extraordinar de util și în viața de zi cu zi nu numai la muncă. Mi se pare că e menit să reducă anxietatea atunci când ai probleme în acest sens și mai ales când vrei să începi ceva nou în viața sau să schimbi ceva .

Cartea este structurată pe 9 capitole prefață și cuvânt de încheiere.

-Primul capitol vorbește despre pericolele grijilor;

-Al doilea despre cum să rupem lanțul îngrijorărilor, să nu ne mai facem griji pentru problemele mărunte, să înlocuim îngrijorarea cu acțiunea, să acceptăm inevitabilul și rugăciune și meditație.

-Al treilea capitol vorbește de grijile la locul de muncă și cum să ne analizăm pe noi înșine și să facem o treabă bună la locul de muncă;

-Al patrulea capitol vorbește despre dezvoltarea unei atitudini pozitive și aici cel mai important este să acționăm;

-Al cincilea capitol vorbește despre cum să învingi frica și mi-a plăcut faptul că spune să înlocuim teama cu credința și noi suntem singurii care putem pune stop fricii;

-Al șaselea capitol vorbește despre gestionarea stresului, tipuri de stres și cum să gestionăm stresul;

-Al șaptelea capitol vorbește despre eliminarea epuizării și implicit despre burnout și cum să gestionăm sarcinile de care ne lovim la locul de muncă;

-Al optulea capitol vorbește despre reducerea presiunii timpului și de frica de eșec;

-Al nouălea capitol vorbește despre cum să facem față schimbărilor;

Iar la cuvântul de încheiere dă câteva tips-uri despre cum să devenim mai prietenoși și diferite tehnici pentru a învinge stresul.

Concluzie

Cel mai mult îmi place că la sfărșitul fiecărui capitol face un rezumat a ceea ce s-a dezbătut în capitol. Îmi place tips-urile de la final și per total este o carte perfectă pentru a ne îmbunătății viața.

Eu vă recomand cu drag cartea „Cum să invingi grijile și stresul” de Dale Carnegie și haideți să #stamacasă și să fim responsabili și totodată să ne îmbunătățim abilitățile personale cititnd o astfel de carte.

O zi frumoasă!

Aghata Christie, Jocuri de oglinzi

Bună ziua!

De curând mi-am făcut o nouă comandă pe site-ul celor de la Libris. Mi-am luat 2 cărți si am primit o a treia carte. Am facut comandă de Jocuri de oglinzi de Aghata Christie și Un nou început de Kristin Hannah și am primit o a treia carte, Silver Bay de Jojo Moyes.

Astăzi o să vă vorbesc de prima carte pe care am terminat-o de citit si anume Jocuri de Oglinzi.

Jocuri de oglizni, Aghata Christie
colecție personală

Despre Aghata Christie am tot auzit. Știu că e o scriitoare britanică de cărți polițiste și e renumită pentru operele sale dar și pentru personajele pe care le-a creat, Hercule Poirot(nu am citi încă nicio carte) și Miss Jane Marpe, pe care o întâlnim în această carte.

Jocuri de oglinzi, Aghata Christie

Este o ediție cartonată, are 270 de pagini iar coperta are un scris în relief pe care îl ador.

Jocuri de oglinzi, Aghata Christie
colecție personală

Pe copertă de asemenea se specifică că este cel mai vândut autor al tuturor timpurilor și cartea face parte din seria Miss Marple.

Cartea are 23 de capitole și un epilog.

Se citește extrem de repede…parcă aș fi vrut să nu se termine așa de repede.

Jocuri de Oglinzi

Miss Marple se află în vizită la o prietenă bogată și cum vorbeau ele își aduc aminte de două colege de ale lor de la internat. Cu una dintre ele care e plecată în America au ținut legătura iar cu cea din Anglia mai puțin. Iar doamna bogată, dna Van Rydock e îngrijorată pentru fosta lor colegă din Anglia Carrie Louise Serrocold și o trimite pe Miss Marple să investigheze.

Doamna Serrocold era o ființă foarte bună și totuși naivă casătorindu-se cu barbați pe care îi iubea dar ei îi vroiau doar averea.

Ea acum statea la un conac pe care îl transformase într-un fel de sanatoriu pentru baieții cu probleme.

Aici Miss Marple face cunoștinți cu personajele care locuiau în casă, fata acesteia, o nepoată a unei fete înfiate, dar care murise, soțul acesteia, cîțiva baieți din cei cu probleme, doamna de care avea grijă de Carrie Louise dar și medicul institutului, și personaje episodice care vin în vizită, adică fostul fiu vitreg al lui Carrie Louise.

Aici întradevăr se petrec lucruri ciudate, dar Miss Marple investighează atent în câteva zile ce se petrece.

Are loc o crimă, este binențeles implicată și poliția iar Miss Marple are un aport considerabil în aflarea adevărului.

Titlul Jocuri de oglinzi sugerează de fapt întâmplările ce se petrec la conac. Deci titlul este legat de acțiunea romanului.

Jocuri de oglinzi, Aghata Christie
Colecție personală

Voi ați citi cartea?

Eu vă recomand cu drag!!Poate fi și un cadou pentru cei ce iubesc cărțile în special pentru cei ce o iubesc pe Aghata Christie sau genul de roman polițist!

O zi minunată!

Experiențe noi, 2020

Bună seara!!

De obicei nu scriu la această oră târzie dar uite că e un început pentru toate.

În weekend am participat la un eveniment realizat de Cinefeel Brăila, anume weekendul filmulului cehoslovac. Eu am participat doar la 2 proiecții din 4 și anume Sambătă am fost la „Trenuri bine păzite” iar duminică la” Sătucul meu iubit”.

Cine este din Brăila știe că cinefeel are o sală specială organizată deasupra galeriei de artă, lângă teatrul Maria Filotti, iar intrarea se face din Calea Galați….se găsește foarte ușor dacă ești brăilean.

Îmi plac oamenii de aici pentru că sut foarte primitori și gata să te ajute cu informații oricând. Mai rar asemenea oameni în Brăila.

Mi-a plăcut mult, sâmbătă a venit și a venit domnul din Cehia care promova aceste filme. Foarte mult mi-a plăcut că a vorbit în limba română, ceea ce bănuiesc că nu i-a fost ușor. Cel puțin a vorbit despre filmul „Trenuri bine păzite”, un film din 1966 care a fost interzis la acea vreme. Filmul are în prim plan un tânăr, care trăiește într-un sat, în timpul celui de-al doilea război mondial. El are niște probleme mai delicate, e un adolescent care e pe cale să devină adult dar nu prea știe să gestioneze anumite probleme, încearcă să se omoare dar scapă ca prin minune. Ceea ce nu mi-a plăcut este că la final moare…dintr-o prostie.

Al doilea film, „Sătucul meu iubit” are în prin plan tot un tânăr, cam simpluț, care muncește în sat dar face numai gafe, deși are un suflet extraordinar. Acțiunea se bazează și pe ceea ce se întâmplă în sat. Dar cel mai important e că lumea vrea să scape de acest tânăr și să-l trimită la oraș și să-i vândă casa. Până la urmă rămâne în sat. Filmul este oarecum și amuzant….doctorul satului nu e el nici foarte breaz și are parte de niște întâmplări hazlii, binențeles adulterul e și el prezent…cred că filmul e o frescă a vieții satului cehoslovac de acum câteva decenii.

Au mai fost două proiecții la care nu am reușit să ajung dar sigur pe viitor o să mai merg la evenimente prganizate de Cinefeel pentru că mi-a creat o stare bună și esti întâmpinat de oameni extraordinari; dacă sunteți din Brăila vă sugerez să mergeți și voi să vă convingeți că și într-un orășel ca Brăila poți petrece timp de calitate într-un loc de calitate.

Va doresc o seară minunată!!Și o săptămână ușoară!!PUPICI

Elevul Dima dintr’a șaptea de Mihail Drumeș

Bună ziua!

Astăzi vreau să vă vorbesc iar despre un roman, de astă dată de scriitorul Mihail Drumeș. Cu acest scriitor am luat cunoștință cam acum 2 ani când am citit Invitație la vals, un roman bun, pe care l-am citit la recomandarea cuiva, care te face să-l citești cu sufletul la gură dar nu neapărat pe placul meu.

Acest roman , Elevul Dima dintr’a șaptea l-am găsit tot în bibliotecă…uitat printre alte cărți și am observat că a fost best-seller, deci ceva, ceva tot o fi de această carte…așa m-am gândit când am gasit-o.

Are două volume, trei părți și un epilog și este apărută prima dată în 1946 și se citește foarte repede.

Eroul cărții este Dima Grigore un adolescent, umblat prin lume, tatăl lui călătorea cu serviciul iar cea mai mare parte din viață a făcut școala acasă deși era foarte inteligent.

Aventura începe când se hotărăște în clasa a VII-a să meargă la școală. Clasa a VII-a era un fel de liceu…altfel era sistemul de învățământ structurat pe acea vreme. El pleacă la oraș, în Craiova să studieze și se mută în gazdă la Dona Bianca. Aceasta trăia în casă cu fiica sa Lotte, dar mai are și alți băieți în gazdă.

Eroul principal se adaptează repede la noua viață și își face repede prieteni aici și se va îndrăgosti repede de fiica gazdei.

Aici în casa gazdei va găsi un bilet ascuns după un tablou despre o comoară pe o insulă îndepărtată iar imaginația lui depășește orice limite.

Le povestește și prietenilor lui despre descoperire și că vrea să meargă acolo; așa înființează o asociație cu elevii din liceu, și având succes are și sprijinul profesorilor. Așa ajunge să coopteze și elevi din alte licee.

În fine, în clasa a VIII-a se mută la altă gazdă, un fel de cămin, unde trăiește alte aventuri.

Numai că lucrurile nu ajung să evolueze în bine ci lucrurile o iau razna și ajunge să fie exmatriculat.

Dar se pare că personajul nostru nu se dă batut, mai ales că norocul îi surâde și câștigă la loterie… și fuge la București cu aleasa inimii lui.

Aici au parte de alte aventuri și nu se sfărșește tocmai bine…sau aparent pentru că în epilog ni se explică ce se întâmplă după, mai exact la 15 ani după aceste aventuri.

Este un roman despre evoluție, despre aventurile tinereții și visuri, despre cum își imaginează un adolescent viața și cum ajunge să se așeze toate dar este și despre moarte.

Sincer cred că este un roman despre adolescenți și pentru adolescenți și este de asemenea despre dragoste și viață în general, deși nu știu dacă lucrurile ar sta chiar așa în realitate.

Per total cred că e un roman bun și dacă vă place să citiți nu aveți ce pierde , asta dacă nu l-ați citit deja.

O zi frumoasă!

Crăciun fericit!

Necunoscuta din congelator, Rodica Ojog-Brașoveanu

Bună ziua!

Astăzi o să fac o altă recomandare de carte, de data aceasta un roman polițist, al autoarei, Rodica Ojog-Brașoveanu.

Rodica Ojog-Brașoveanu este o autoare, în special de romane polițiste, a fost numită „marea doamnă a literaturii polițiste românești” și pe care eu o apreciez mult și mi-aș dori ca pe viitor să citesc mai multe cărți scrise de ea.

Această carte am luat-o de pe Libris.ro odată cu cealaltă carte despre care v-am vorbit, Păzitoarea tainei de Kate Morton.

Romanul este destul de stufos, are undeva la 400 de pagini dar se citește repede. Această carte a apărut la editura Nemira în anul 2000 dar și în 2006.

Romanul începe cu o crimă sau mai bine zis un diplomat din America vine în vacanță, acasă, în București și găsește în congelatorul său un cap al unei necunoscute, și ca să nu fie lucrurile simple, capul mai este și desfigurat.

Ancheta îi este repartizată inspectorului de poliție Dinu Mănescu, un om inteligent, care pratica meseria de plăcere nu pentru bani, deci nu prea se încadrează printre colegii lui.

Misterul se adâncește iar alți locatari ai blocului, unde locuia diplomatul primesc pachete macabre cu părți din corpul victimei.

Autoarea construiește atent personajele. Iar cel mai mult îmi place o doamnă doctor, numită Ecaterina Sofron, cum îi spune soțul, Terorista :)) pentru că era foarte rea cu el, dar și foarte exigentă cu toată lumea din jur. Aceasta totuși vede făptașul și refuză să colaboreze cu poliția și își găsește sfârșitul.

Oricum în acest roman, autoarea mi se pare că dă o notă modernă scrierii, aș putea spune că are vorbele la ea: „-O pereche de cizme înalte până peste genunchi, un costum canadiană și fustă jaguar sau altă felină, geantă din nylon transparent, ochelari de soare Ray Ban și, poate nici măcar în ultimul rând, ar fi cheltuit pe o vopsesa de păr scumpă.”

Desigur autoarea presară și câteva momente amuzante: „Țonțonel și Țonțonica, Veveriță Mică și Ursuleț” dar mai mult vă las pe voi să descoperiți.

Apare o poveste de dragoste, apar personaje cum v-am mai zis, bine contruite, persoane care vin din lumi diferite, foarte bogați care au alt stil de viață față de alte personaje, apar mafioți, persoane de moravuri ușoare dar și oameni obișnuiți sau aparent obișnuiți. Toate aceste lucruri te țin cu sufletul la gură să-ți dai cu presupusul, să crezi că e unul sau altul făptașul crimelor și expeditorul pachetelor macabre.. desigur mai aflăm și dezvăluiri incredibile ale unor personaje care au rolul de a adânci enigma…se dau desigur câteva indicii dar oricum, până la urmă inspectorul de poliție reușește și rezolvă enigma.

Sincer sfârșitul nu e neapărat la cel care mă așteptam dar asta este…

Cartea chiar mi-a plăcut și mi se pare că s-a terminat prea repede :)) . Vă rcomand cu plăcere această carte !!

O zi minunată!!

Cel mai iubit dintre pământeni, Marin Preda

Bună ziua!

Astăzi o să vă vorbesc iarăși despre o carte pentru că îmi place mult să citesc iar pe vremea asta…mai mult ca oricând am chef să stau în casă și să citesc.

Nu prea sunt eu mare fană Marin Preda..nu m-am dat în vând după Moromeții în liceu, sincer nici după Cel mai iubit dintre pămînteni nu m-am dat în vânt(zace de mult timp pe rafturile bibliotecii). Eu am mai început să citesc acest roman și l-am abandonat de două ori dar acum a fost ca o provocare pentru mine și într-un final am reușit. Mai ales că e un roman destul de mare, împărțit în trei volume.

mde

Cartea este publicată în 1980 și vorbește în mare de perioada comunistă și de „întâmplările” din acea perioadă, mai exact pe la începutul acelei perioade, când au venit comuniștii la putere. Sincer nu știu cum de a avut curajul(permisiunea) de a-l publica pentru că atunci când a fost publicat, în 1980 încă nu se sfărșise acea eră. Un fapt interesant este că Marin Preda moare imediat după publicarea acestui roman.

Acest roman, Cel mai iubit dintre pământeni, nu are treabă cu Moromeții, are alt stil și idee, este un roman, aș putea să-i zic curajos, este scris la persoana întăi, din postura personajului principal, Victor Petrini dar și a apropiaților acestora.

Romanul este scris ca un memoriu, al personajului principal, Victor Petrini. Deocamdată nu știm de ce se află acolo dar vom afla spre sfârșitul romanului.

Victor Petrini, este un intelectual, asistent universitar de filozofie, care crede în dragoste, chiar la sfărșit afirmă : „dacă dragoste nu e, nimic nu e”.El vrea să fie iubit și să iubească dar se pare că această dragoste îi aduce probleme. Prima lui iubire este o femeie de moravuri ușoare și are loc pe când el este încă la liceu, a doua iubire a lui moare, a trei iubire este soția celui mai bun prieten, se căsătorește cu ea și aceasta îi dăruiește un copil, dar îl părăsește iar ultima îl aduce în pragul dezastrului.

Între timp, autorul redă realitatea vremii într-un mod brutal, extrem de realistic.

În acest roman, este de asemenea vorba despre moarte și viață, despre ororile comuniste iar autorul este chiar victimă a acestui regim. El ajunge să fie închis și obligat la muncă în ocnă doar pentru că era intelectual, scuza fiind că ar fi făcut parte dintr-o organizație ce complota contra statului. Deși mulți nu scapă, el reușește să scape, deși după viața lui nu va mai fi chiar roz. Dar el acceptă tot și merge mai departe.

Într-un final aflăm de ce se află la închisoare, sincer nu vreau să vă spun, poate nu toată lumea a citit cartea, dar într-un final este eliberat și eu cred că viața lui intră pe un făgaș normal, vorba aia totul e bine când se termină cu bine, în schimb personajul nu e neapărat de aceiași părere, pentru că e nefericit.

Consider că romanul Cel mai iuit dintre pământeni, de Marin Preda este un roman complex, totuși interesant ce merită citit.

Am aflat că există și film dar eu nu l-am vizionat și nici nu știu dacă m-aș uita. Una e cartea altceva e filmul. Întodeauna am fost de părere că filmul nu poate reda extraordinar de bine ideea romanului. Aici cred că părerile sunt foarte variate.

O zi frumoasă!