Bună ziua!

Astăzi vreau să vă vorbesc iar despre un roman, de astă dată de scriitorul Mihail Drumeș. Cu acest scriitor am luat cunoștință cam acum 2 ani când am citit Invitație la vals, un roman bun, pe care l-am citit la recomandarea cuiva, care te face să-l citești cu sufletul la gură dar nu neapărat pe placul meu.

Acest roman , Elevul Dima dintr’a șaptea l-am găsit tot în bibliotecă…uitat printre alte cărți și am observat că a fost best-seller, deci ceva, ceva tot o fi de această carte…așa m-am gândit când am gasit-o.

Are două volume, trei părți și un epilog și este apărută prima dată în 1946 și se citește foarte repede.

Eroul cărții este Dima Grigore un adolescent, umblat prin lume, tatăl lui călătorea cu serviciul iar cea mai mare parte din viață a făcut școala acasă deși era foarte inteligent.

Aventura începe când se hotărăște în clasa a VII-a să meargă la școală. Clasa a VII-a era un fel de liceu…altfel era sistemul de învățământ structurat pe acea vreme. El pleacă la oraș, în Craiova să studieze și se mută în gazdă la Dona Bianca. Aceasta trăia în casă cu fiica sa Lotte, dar mai are și alți băieți în gazdă.

Eroul principal se adaptează repede la noua viață și își face repede prieteni aici și se va îndrăgosti repede de fiica gazdei.

Aici în casa gazdei va găsi un bilet ascuns după un tablou despre o comoară pe o insulă îndepărtată iar imaginația lui depășește orice limite.

Le povestește și prietenilor lui despre descoperire și că vrea să meargă acolo; așa înființează o asociație cu elevii din liceu, și având succes are și sprijinul profesorilor. Așa ajunge să coopteze și elevi din alte licee.

În fine, în clasa a VIII-a se mută la altă gazdă, un fel de cămin, unde trăiește alte aventuri.

Numai că lucrurile nu ajung să evolueze în bine ci lucrurile o iau razna și ajunge să fie exmatriculat.

Dar se pare că personajul nostru nu se dă batut, mai ales că norocul îi surâde și câștigă la loterie… și fuge la București cu aleasa inimii lui.

Aici au parte de alte aventuri și nu se sfărșește tocmai bine…sau aparent pentru că în epilog ni se explică ce se întâmplă după, mai exact la 15 ani după aceste aventuri.

Este un roman despre evoluție, despre aventurile tinereții și visuri, despre cum își imaginează un adolescent viața și cum ajunge să se așeze toate dar este și despre moarte.

Sincer cred că este un roman despre adolescenți și pentru adolescenți și este de asemenea despre dragoste și viață în general, deși nu știu dacă lucrurile ar sta chiar așa în realitate.

Per total cred că e un roman bun și dacă vă place să citiți nu aveți ce pierde , asta dacă nu l-ați citit deja.

O zi frumoasă!

Crăciun fericit!

Bună ziua!

Astăzi o să fac o altă recomandare de carte, de data aceasta un roman polițist, al autoarei, Rodica Ojog-Brașoveanu.

Rodica Ojog-Brașoveanu este o autoare, în special de romane polițiste, a fost numită „marea doamnă a literaturii polițiste românești” și pe care eu o apreciez mult și mi-aș dori ca pe viitor să citesc mai multe cărți scrise de ea.

Această carte am luat-o de pe Libris.ro odată cu cealaltă carte despre care v-am vorbit, Păzitoarea tainei de Kate Morton.

Romanul este destul de stufos, are undeva la 400 de pagini dar se citește repede. Această carte a apărut la editura Nemira în anul 2000 dar și în 2006.

Romanul începe cu o crimă sau mai bine zis un diplomat din America vine în vacanță, acasă, în București și găsește în congelatorul său un cap al unei necunoscute, și ca să nu fie lucrurile simple, capul mai este și desfigurat.

Ancheta îi este repartizată inspectorului de poliție Dinu Mănescu, un om inteligent, care pratica meseria de plăcere nu pentru bani, deci nu prea se încadrează printre colegii lui.

Misterul se adâncește iar alți locatari ai blocului, unde locuia diplomatul primesc pachete macabre cu părți din corpul victimei.

Autoarea construiește atent personajele. Iar cel mai mult îmi place o doamnă doctor, numită Ecaterina Sofron, cum îi spune soțul, Terorista :)) pentru că era foarte rea cu el, dar și foarte exigentă cu toată lumea din jur. Aceasta totuși vede făptașul și refuză să colaboreze cu poliția și își găsește sfârșitul.

Oricum în acest roman, autoarea mi se pare că dă o notă modernă scrierii, aș putea spune că are vorbele la ea: „-O pereche de cizme înalte până peste genunchi, un costum canadiană și fustă jaguar sau altă felină, geantă din nylon transparent, ochelari de soare Ray Ban și, poate nici măcar în ultimul rând, ar fi cheltuit pe o vopsesa de păr scumpă.”

Desigur autoarea presară și câteva momente amuzante: „Țonțonel și Țonțonica, Veveriță Mică și Ursuleț” dar mai mult vă las pe voi să descoperiți.

Apare o poveste de dragoste, apar personaje cum v-am mai zis, bine contruite, persoane care vin din lumi diferite, foarte bogați care au alt stil de viață față de alte personaje, apar mafioți, persoane de moravuri ușoare dar și oameni obișnuiți sau aparent obișnuiți. Toate aceste lucruri te țin cu sufletul la gură să-ți dai cu presupusul, să crezi că e unul sau altul făptașul crimelor și expeditorul pachetelor macabre.. desigur mai aflăm și dezvăluiri incredibile ale unor personaje care au rolul de a adânci enigma…se dau desigur câteva indicii dar oricum, până la urmă inspectorul de poliție reușește și rezolvă enigma.

Sincer sfârșitul nu e neapărat la cel care mă așteptam dar asta este…

Cartea chiar mi-a plăcut și mi se pare că s-a terminat prea repede :)) . Vă rcomand cu plăcere această carte !!

O zi minunată!!

Bună ziua!

Astăzi o să vă vorbesc iarăși despre o carte pentru că îmi place mult să citesc iar pe vremea asta…mai mult ca oricând am chef să stau în casă și să citesc.

Nu prea sunt eu mare fană Marin Preda..nu m-am dat în vând după Moromeții în liceu, sincer nici după Cel mai iubit dintre pămînteni nu m-am dat în vânt(zace de mult timp pe rafturile bibliotecii). Eu am mai început să citesc acest roman și l-am abandonat de două ori dar acum a fost ca o provocare pentru mine și într-un final am reușit. Mai ales că e un roman destul de mare, împărțit în trei volume.

Cartea este publicată în 1980 și vorbește în mare de perioada comunistă și de „întâmplările” din acea perioadă, mai exact pe la începutul acelei perioade, când au venit comuniștii la putere. Sincer nu știu cum de a avut curajul(permisiunea) de a-l publica pentru că atunci când a fost publicat, în 1980 încă nu se sfărșise acea eră. Un fapt interesant este că Marin Preda moare imediat după publicarea acestui roman.

Acest roman, Cel mai iubit dintre pământeni, nu are treabă cu Moromeții, are alt stil și idee, este un roman, aș putea să-i zic curajos, este scris la persoana întăi, din postura personajului principal, Victor Petrini dar și a apropiaților acestora.

Romanul este scris ca un memoriu, al personajului principal, Victor Petrini. Deocamdată nu știm de ce se află acolo dar vom afla spre sfârșitul romanului.

Victor Petrini, este un intelectual, asistent universitar de filozofie, care crede în dragoste, chiar la sfărșit afirmă : „dacă dragoste nu e, nimic nu e”.El vrea să fie iubit și să iubească dar se pare că această dragoste îi aduce probleme. Prima lui iubire este o femeie de moravuri ușoare și are loc pe când el este încă la liceu, a doua iubire a lui moare, a trei iubire este soția celui mai bun prieten, se căsătorește cu ea și aceasta îi dăruiește un copil, dar îl părăsește iar ultima îl aduce în pragul dezastrului.

Între timp, autorul redă realitatea vremii într-un mod brutal, extrem de realistic.

În acest roman, este de asemenea vorba despre moarte și viață, despre ororile comuniste iar autorul este chiar victimă a acestui regim. El ajunge să fie închis și obligat la muncă în ocnă doar pentru că era intelectual, scuza fiind că ar fi făcut parte dintr-o organizație ce complota contra statului. Deși mulți nu scapă, el reușește să scape, deși după viața lui nu va mai fi chiar roz. Dar el acceptă tot și merge mai departe.

Într-un final aflăm de ce se află la închisoare, sincer nu vreau să vă spun, poate nu toată lumea a citit cartea, dar într-un final este eliberat și eu cred că viața lui intră pe un făgaș normal, vorba aia totul e bine când se termină cu bine, în schimb personajul nu e neapărat de aceiași părere, pentru că e nefericit.

Consider că romanul Cel mai iuit dintre pământeni, de Marin Preda este un roman complex, totuși interesant ce merită citit.

Am aflat că există și film dar eu nu l-am vizionat și nici nu știu dacă m-aș uita. Una e cartea altceva e filmul. Întodeauna am fost de părere că filmul nu poate reda extraordinar de bine ideea romanului. Aici cred că părerile sunt foarte variate.

O zi frumoasă!

Bună ziua!

Astăzi o să vă vorbesc despre o carte a scriitoarei Kate Morton, Păzitoarea tainei. Această carte am comandat-o de curand pe Libris. Și da, nu sunt eu mare fan al comenzilor online dar m-am hotărât să-mi iau niște cărți de pe site și bine îmi pare.

Această carte am ales-o pentru că am mai citit o carte a lui Kate Morton, Grădina uitată și mi-a plăcut mult și nu am greșit pentru că și aceasta m-a ținut cu sufletul la gură.

Kate Morton este o scriitoare născută În Australia, în 1976 iar cărțile ei au fost apreciate obținând mai multe premii și s-au vândut în peste 10 000 000 exemplare, în peste 40 de țări.

Păzitoarea tainei, este un roman ficțional a cărei acțiune se petrece în mare parte în Anglia dar și în Australia. Știm că autoarea este din Australia dar spune că are o legătură specială cu Anglia, în special cu Londra.

Stilul său este de a pendula între trecut și prezent, în această carte pendulează între anii 1940-1960 și prezent.

Romanul are undeva puțin peste 400 de pagini și este împărțit în 4 părți.

Romanul se deschide cu o scenă din anii 1961 care pare a fi un cadru minunat, feeric al unei căsuțe de la țară, dar de fapt are loc o crimă, la care asistă o adolescentă, Laurel, care va rămâne marcată până la maturitate.

Când mama ei este pe moarte,Laurel se întoarce acasă și neputând uita trecutul, o trage de limbă pe și de aici începe o muncă de detectiv.

Narațiunea te ține cu sufletul la gură, e plină de mister, e presărată cu dragoste și o parte din acțiune se desfășoară în timpul celui de-al doilea război mondial.

De asemenea Kate Morton are darul de a fascina cu stilul ei, și atunci când crezi că descoperi ceva, de fapt se întâmplă altceva și totul devine și mai interesant.

Laurel pornește munca de detectiv pe firul amintirilor și pornește o muncă de cercetare și deși mai are surori și un frate nu prea vrea să îi împlice pentru că ei au fost ținuți departe de acest incident dar până la urmă îi cere ajutorul fratelui ei care a luat și el parte la incident dar era doar un bebeluș. Acesta o ajută iar până la urmă după o adevărată muncă de detectiv rezolvă misterul.

O idee interesantă pe care am regasit-o în această carte e aceea că nu întodeauna lucrurile sunt ceea ce par a fi dar mai multe nu vă zic ci vă las pe voi să descoperiți.

Voi ați citit această carte sau ceva asemănător?

Eu vă recomand această carte dacă doriți o carte care să vă țină cu sufletul la gură și mai ales dacă doriți o carte să vă țină ocupați în zilele lungi de iarnă, ce se apropie cu pași rapizi.

Un weekend minunat!